Author Archives: artnomore

instalaţie-performance Şşş scolioza – o feerie office// duminică 24 oct. 19.00// Atelierul de Producţie

Şşş scolioza – o feerie office

vineri 22 octombrie, Club Brain (Strada Gându 6), Iaşi, 20.30

DUMINICĂ 24 octombrie, Atelierul de Producţie (Splaiul Unirii 160) BUCUREŞTI, 19.00

Intrare liberă

Instalaţie animată cu val chimic, GrEen Plast1c, Anjus Marius

Muzica: mortlacreier

Durata: 30 min.

Un proiect al Asociaţiei Art No More finanţat de Centrul Naţional al Dansului Bucureşti

Şşş scolioza… este o instalaţie coregrafică. Împrumută numele din domeniul medical pentru a sugera într-un mod mai dramatic graţia ce se iveşte din automatism, din ritmul perpetuu şi cu volumul dat la minim al surpării corpului şi al opresiunii psihice la care sunt expuse categoriile de muncitori care îşi petrec ziua de lucru într-o cabină strâmtă dintr-un cadru urban claustrofobic. Spectacolul încearcă să aducă alinare individului supus zilnic activităţii statice şi degradării ce se strecoară pe nesimţite în corpul şi mintea lui. Alienate, unelte obediente  ale unei linii de producţie, uitând de integritatea lor, personajele se înfig la propriu în decor, se îngroapă în micul altar de birou (fotografii personale, suveniruri, talismane) sau devin de-a dreptul instrumente, împrumutând funcţiile obiectelor ce le stau în preajmă.

Muncitorii bolnavi produc o societate bolnavă. La suprafaţă, România de azi poate părea promiţătoare, dar promisiunea este dificilă, dacă nu imposibil de realizat într-o societate a cărei coloană vertebrală este atât de afectată.

David A. Kideckel

val chimic (Valentina Chiriţă) lucrează în domeniul editorial; este scriitoare. Debutează în octombrie 2010 la Casa de Pariuri Literare cu volumul de poezii Umilirea animalelor.

GrEen Plast1c (Gabi Eftimie) este traducătoare şi scriitoare. A debutat în 2006 la Editura Vinea cu volumul de poezii Ochi roşii polaroid.

val chimic şi GrEen Plast1c au mai făcut echipă în cadrul proiectului AlterText (2007)

http://www.mnlr.ro/ro-articole-articole_despre_mnlr-29.html

http://kfarad.blogspot.com/2007/08/altertextjpg.html

şi

Lectură stricată (2009) în „Două săptămâni, şase evenimente, o galerie”   http://www.galerie-montage.com/images/stories/Lectura_stricata.jpg

mortlacreier http://arhiva7.ro/mortlacreier/

Anjus Marius (Ana-Maria Plopeanu) îşi încheie anul acesta studiile de Actorie în cadrul   Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale”. A jucat la Teatrul Odeon în spectacolul Scrooge.

Detalii pe www.artnomore.ro

Contact: Valentina Chiriţă

0729 891 943

Published: October 21, 2010 | Comments: 0

toată săptămâna numai pe scaun/ bani, bani, bani

toată săptămâna numai pe scaun

venea devreme

pleca târziu

pleca ultimul

(..se anuleaza integritatea..)

singura pauză era pauza de masă

în rest el nu lua nici o pauză

mi s-a părut groaznic

să faci lucrul ăsta

pentru tine

nici nu se mai simte

viaţa sedentară e foarte nasoală eu o simt îmi simt

oasele slăbite mă dor nu mai am nu mai am aceeaşi flexibilitate

şi  nici aceeaşi energie pe care o aveam înainte

ochii mă ustură

cu toate că îmi iau pauze dese

(ţin la mine mai nou)

tot mă deranjează

stau prea mult în faţa calculatorului

(…)

mă deranjează enorm

că îmi stric sănătatea pentru mai nimic

celor care m-au angajat nici nu le pasă de asta

lor le pasă să le crească lor afacerea

numai despre bani ştiu să vorbească

bani bani bani bani

***

Textul de mai sus provine dintr-o înregistrare audio pe care am făcut-o în urmă cu mai mult de o lună cu Gabi (mulţumesc, Gabi Floricica, precum şi Elei Omrău pentru intermediere şi sprijin). Ar fi trebuit să o auziţi atunci, însă veţi avea prilejul să îi sesizaţi tonul şi la spectacol, deoarece o parte din înregistrări cu diverşi muncitori vor fi incluse în coloana sonoră. Vocea aparţine unei tinere, plină de vitalitate vineri seara, după o săptămână de muncă. M-am bucurat pe deplin de dialogul respectiv, partenerul de discuţie era lucid, reflexiv, la adăpost de vreo exagerare sau părtinire. Am vorbit atunci despre un loc de muncă într-o corporaţie, respectiv la un call center, după cum a mărturisit, era la al treilea interviu de acest fel.

Motivele nemulţumirii vizau câteva aspecte: sesizarea faptului că a trecut de la şcoală şi de la un entuziasm implicit spre un loc de muncă pe care nu îl judecă în termenii unei evoluţii personale, ci ca pe o dare în folosinţă; chiulul de dinainte – posibilitatea de a interveni în propriul tău program de muncă – de la prezenţa la cursuri până la folosirea timpului liber pentru studiu – îţi este luat, eşti angajat; trecerea de la vacanţă la concediu; modificarea ritmului personal, supunerea lui la un flux necontenit şi programat de altcineva al unei munci repetitive (“ca o centralistă în timpul războiului”); impunerea unor circumstanţe –  gradul/funcţia pe care le dobândeşti în companie te mută la un alt nivel, fizic – odată cu recunoaşterea, biroul tău se mută la un alt etaj, unul superior, intervine prietenia de proximitate; mutarea centrului de interes de pe interioritate pe cadrul social; serile sunt petrecute uneori cu colegii; binge; team-building; folosirea metodelor recreative pentru sporirea productivităţii; forţarea unor limite personale; îndreptarea unui comportament, sub supravegherea managerului sau a echipei, pentru o conduită cât mai bună la locul de muncă;  jocuri de echipă; diverse restricţii –  pauze impuse, limitarea locului de “relaxare” –  Gabi se plângea de faptul că spaţiul verde din faţa clădirii de birouri fusese modificat, fuseseră puse straturi de flori, astfel încât nu te îmboldea inima să stai acolo să îţi petreci pauza de masă, “nu mai era pentru oameni” ci un simplu element decorativ; nu în ultimul rând pericolul pierderii integrităţii fizice, a conştiinţei faptului că exişti în calitate de corp care trebuie hrănit, odihnit, condus la baie şi atunci când lucrezi – acel “mai nou, ţin la mine” vine ca un contrapunct minunat şi nu trebuie pierdut din vedere.

Nu rareori auzi cuvântul “munci” pus în legătura cu munca “la stăpân”, care ar surprinde diferenţa dintre satisfacţia muncii (work), dobândirea unui produs la care ai vegheat cu prisosinţă şi prezenţa licărului în ochi atunci când îţi vezi produsul muncii realizat, fericirea că ai un copil al tău în braţe şi  labour, muncile, o stază, un proces îngheţat, automatizat, în care organismul este pus – sensul e de “cu forţa”, “chin” – să producă pentru un scop care îl depăşeşte – pentru eficienţa unei linii de producţii, pentru sporirea unui câştig al altuia.

Suferinţa asta e prozaică, face parte din ceea ce vedem dacă ne uităm în stânga, în dreapta sau la noi. Suferinţa unui om supraponderal care este paznic într-o farmacie şi se supune, ca să supravieţuiască şi să păstreze un standard decent de viaţă, unui ritm de muncă dublu – alegerea unei norme şi jumătate, munca pe timpul nopţii  faţă de o normă obişnuită face de prisos sistemul “8 ore de muncă, 8 ore de odihnă, 8 ore de somn”, iar elementul perfid aici e urmărirea unui câştig al strainului şi favorizarea chircirii voluntare personale. Suferinţa unei persoane care se declară “activă” deşi lucrează de 10 ani într-o casă de schimb valutar sau într-un mic ghişeu de vânzare bilete, stând într-un habitat controlat, nu rareori deprivată de sunet (ceea ce nu e rău în totalitate) sau lumină naturală.  Suferinţa unui paznic care stă 14 ore în picioare, suportându-şi tensiunea statică; fie că stai într-un cubicle, fie că stai într-un taxi ore în şir pe zi, te dai uitării parţial.

Aşa îi e dat omului păreau să spună toţi cei cu care am vorbit. În ciuda acestei minuscule, nebănuite, uitate degradări fizice sau psihice de zi cu zi, oamenii au dovedit decenţă şi respect pentru locul de muncă – uneori de frică, bănuind că am fi de la Protecţia Muncii sau mai ştiu eu ce, sau din simplu respect, împământenit, corect în intenţie. E important să avem şi acest în lucru în vedere,  rezistenţa şi răspunsul decent dar nu îngăduitor la mediul neprielnic ar trebui să îi înveţe pe cei care ar trata disciplina muncii automatizate-restrictive într-un spectacol că drama – dacă ea va exista – va exista numai ca să atragă un efect artistic nepotrivit, neatent la subiecţii despre care pretinde că vorbeşte.

Exista însă complicitate, iar ea poate fi valorificată.  Oamenii se adună şi îşi povestesc de una de alta de la locul de muncă, îşi acordă mici atenţii, dovedesc atenţie pentru problemele celorlalţi. Dacă te vei duce seara la un depozit de calculatoare şi eşti frânt sau confuz după o zi de muncă, poate vei avea norocul ca omul căruia te adresezi să se poarte cu tine cu blândeţe, pentru că şi el e afectat de confuzie şi “a trecut prin asta” şi poate nu se va burzului dacă nu îi dai banii exacţi. Poate vei avea norocul ca funcţionara de la poştă să nu latre la tine prin gemuleţ pe motiv că ea însăşi nu se simte bine, căci există şi acest pericol – ca oprimaţii să dea cu sete în alţi oprimaţi în lipsa unei puteri mai mari a lor de intervenţie.

Problema unui spaţiu de lucru mic şi a unui diriguitor străin-absent pare a fi şi o boală a locului – un Bucureşti plin de maşini şi spaţii verzi controlate sever atunci când există, prin care ne strecurăm până la un loc încă şi mai mic, biroul. O problemă în ecou, la alinarea şi îndreptarea căreia propun să veghem.

Published: August 13, 2010 | Comments: 1

Şşş scolioza – vă rog să ne faceţi un pic de loc

Dacă în urmă cu un secol, muncitorii îşi cereau drepturile pentru un orar de muncă uman, în prezent, regimul muncii a devenit perfid: în mediul urban, cu precădere în cel corporatist, este cât se poate de firesc să prestezi ore suplimentare, care, deşi sunt plătite corespunzător, insuflă angajatului un elan bolnăvicios, făcându-l cu bună-ştiinţă să îşi lase timpul liber pe mâna angajatorului. Acesta din urmă îi pune la îndemână angajatului său săli mari spaţioase, de conferinţă, săli de recreere, diverse jocuri de familiarizare cu ceilalţi, strategii ale unei afecţiuni artificiale pentru ca el să stea de bunăvoie încartiruit într-un habitaclu, peste program.

Nu suntem nici în Japonia, unde oamenii se sinucid prin muncă excesivă şi nici în State, unde, după nişte studii făcute la începutul anilor 2000, trei sferturi din angajaţii unei corporaţii erau supraveghetori  >Corey Robin, Frica. Istoria unei idei politice<. Ci în Bucureşti. Dimineaţa, 6.00 – 9.00. Bărbaţi şi femei în costum petrec ore în trafic, la volanul maşinilor lor, visând la un set de mobilă ergonomică în birou, încercând sau mai degrabă nu să evite pietonii ce se strecoară cu chiu cu vai, şi ei spre locul lor de muncă. Prin zgomot şi isterie, îşi străbat calea de zi cu zi spre locul unde ghivecele cu flori sau brăduţi trag să moară la colţul clădirii de birouri.

Care sunt mişcările pe care le face un funcţionar de birou? Este el doar un trunchi multifuncţional în faţa unui calculator? Cât e de comodă o anumită ţinută impusă? În ce spaţiu se desfăşoară activităţile unei casiere, ale unei vânzătoare de bilete? Cât de sănătoase sunt anumite mişcări necesitate de munca într-o patiserie. Cât de conştiente sunt diversele categorii de funcţionari de normele de igienă a muncii sau de supravegherea excesivă a angajatorilor lor – sunt lucrurile pe care ne interesează să le dezbatem.

Aici, pe artnomore.ro, vom posta note de lucru şi materiale care  vor veni în completarea spectacolului.

Published: July 21, 2010 | Comments: 2

Avem sigla!

logo art no more

de fapt, o avem de la inceputul anului, dar site avem abia acum.

Multumim Andrei Gamart!

Published: May 25, 2010 | Comments: 0

Sss scolioza

Proiectul de performance “Sss scolioza” a castigat o finantare la concursul de proiecte coregrafice de la Centrul National al Dansului Bucuresti.

Un proiect de Valentina Chirita  si Gabriella Eftimie.

Detalii, in curand!!!

Published: May 25, 2010 | Comments: 0

Cum a fost la Elles Poetry

elles_poetry2

foto: robert balan

Published: February 5, 2010 | Comments: 0

Elles Poetry

Seara de poezie, la Orange concept store, cu Angela Marinescu, Domnica Drumea si Elena Vladareanu


• Elles Poetry, un proiect al Editurii Cartea Romaneasca si al Asociatiei Art No More • Partener al acestei editii: Orange concept store


Poetele Angela Marinescu, Domnica Drumea si Elena Vladareanu vor lectura din cele mai recente volume de poezie aparute la Cartea Romaneasca (in anul 2009): Probleme personale, Not for sale si, respectiv, spatiu privat, miercuri, 3 februarie, la ora 18.00.

Evenimentul va avea loc la Orange concept store (Calea Victoriei 41) si va fi moderat de Oana Boca, director de imagine al Editurii Polirom.

„Elles Poetry” este un proiect initiat de Editura Cartea Romaneasca si Asociatia Art No More, care isi propune sa promoveze poezia romana contemporana, prin lecturi publice si discutii dezinhibate, desfasurate in spatii mai putin conventionale.
Probleme personale: „Sufletul nu este impudic exhibat, ca in lirica sentimentala, ci prefacut in obiect de interventie chirurgicala, in tema de analizat. Sufletul este asezat pe masa de operatie si sfirtecat: fara complezenta si fara crutare. Fiecare membru, organ sau viscera, cu grija decupat, este apoi privit cu microscopul.” (Nicolae Manolescu)

Angela Marinescu se naste la 8 iulie 1941, in Arad, fiica Mariei si a lui Marius Marcovici. Tatal face parte din familia lui Simion Marcovici, important intelectual al Banatului, la care a poposit in peregrinarile sale Mihai Eminescu. Aproape toti stramosii dinspre tata au fost preoti. Familia Marcovici a ctitorit biserica din Nadlac.
Strabunicul din partea mamei a fost circiumar evreu. Se numea Martis. Bunica dinspre mama face parte dintr-o familie de ceangai. La varsta de 15 ani se imbolnaveste grav de tuberculoza pulmonara. Se vindeca, dupa multi ani petrecuti prin spitalele patriei, la 26 de ani. Absolventa a Liceului „Moise Nicoara” din Arad si a patru ani de medicina la I.M.F. Cluj. Licentiata a Facultatii de Psihologie a Universitatii din Bucuresti, seria 1972. In 1975 se naste fiul Angelei si al lui Matei Gavril, Alexandru Matei. Aproape tot timpul este pensionata pe caz de boala. Din 1990 pina in 1996 lucreaza ca redactor corespondent la revista Vatra.

Not for sale: „Poezia Domnicai Drumea e simpla si directa, frumoasa si taioasa, bine decupata din existentialul social si biografic si bine scrisa, o poezie careia ii spun un DA categoric.” (Mihail Vakulovski)

Domnica Drumea s-a nascut pe 26 august 1979 in Rimnicu-Vilcea. In 2002 a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti, sectia Romana-Engleza.
In anul 2000 infiinteaza, impreuna cu Marius Ianus, cenaclul „Litere 2000”, iar in 2002 revista Fracturi. E prezenta in volumul colectiv 40238 Tescani (alaturi de Mircea Cartarescu, Ioana Nicolaie, Cecilia Stefanescu, Marius Ianus, Doina Ioanid s. a.), Editura Image, 2000.In 2003, debuteaza cu volumul de poezie Crize, Editura Vinea, care obtine Premiul de Debut al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Activeaza ca traducator si redactor independent.

spatiu privat: „Acelasi talent mereu proaspat al Elenei Vladareanu de a selecta cuvintele cheie care plutesc in supa momentului si a le proiecta inapoi prin texte. Fata de „Europa. 10 cintece funerare”, lipsesc poemele ample, hiturile; lipsesc chiar „poemele”. Aici sint doar texte subordonate proiectului: as putea cita unul sau doua, dar mai bine o faceti singuri, citind tot volumul.” (Mihai Iovanel)

Elena Vladareanu s-a nascut pe 2 februarie 1981, la Medgidia. Este absolventa a Facultatii de Litere, Universitatea Bucuresti. Un prim debut, considerat „neoficial”, are loc odata cu publicarea plachetei din confesiunile distinsei doamne m., in colectia underground „carmen”, coordonata de un cristian (Bucuresti, 2001). A debutat editorial in 2002, cu volumul Pagini (publicat la Editura Timpul din Iasi, dupa ce i-a fost decernat premiul editiei a VIII-a a Concursului National de Poezie „Aurelian Dumitrascu“). In anii urmatori, poetei i se reediteaza volumul de debut (in 2003, la Editura Vinea) si i se publica alte doua volume: Fisuri (Editura Pontica, 2003) si europa. zece cantece funerare (Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2005). Din 2001 lucreaza in presa culturala. In momentul de fata, este realizatoarea emisiunii „Timpul prezent” la Radio Romania Cultural. Vizitati si www.elenavladareanu.ro.

Published: January 30, 2010 | Comments: 0

Videos, Slideshows and Podcasts by Cincopa Wordpress Plugin