Criza mondială ne-a prins în plin proces de lucru la un spectacol despre crize. Starea de urgență ne-a schimbat modul de lucru și subiectele abordate. Crizele personale, care serveau ca punct de plecare pentru acest spectacol, au căpătat o nouă dimensiune în contextul pandemiei.
Performance-ul ”Secrete de familie” caută să descopere acele povești care au fost îngropate în memoria colectivă a unei familii, istorii personale care nu sunt împărtășite nimănui, nici măcar aduse în discuție la obișnuitele reuniuni de familie.
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național
Tudor, un băiat de 9 ani, a devenit ținta ironiilor și agresivității colegilor din cauza unui meci de fotbal. Tribul lui Tudor nu este atât despre Tudor, cât despre capacitatea noastră, a tuturor, de a fi empatici și de a reuși să creăm prietenie acolo unde prietenia pare că se transformă peste noapte în altceva.
Pastile, unguente sau leacuri naturiste? Bicarbonat de sodiu, turmeric sau ceai? Kinetoterapie, înot, acupunctură sau yoga? Medicină clasică sau alternativă?
Fie că îți iei libertatea de a refuza o religie, fie, dimpotrivă, ești practicant, la un moment dat se va vorbi și decide în numele tău, va trebui să dai socoteală.
Întotdeauna mi-am dorit să scriu ceva despre mâncare. Mi-am dorit să scriu atunci când nu mă preocupa deloc mâncarea (doar să evit anumite lucruri, general acceptate ca «nesănătoase»), dar am început să scriu atunci când mâncarea a devenit prea importantă…
Eşti aşa cum ţi se cere. Faci ceea ce ţi se cere. Eşti cum îşi doresc alţii să fii. Eşti singur, dar singurătatea ta este vizibilă pentru toată lumea. Faci un raport public pentru fiecare din acţiunile tale. Când nici un spaţiu nu mai e cu adevărat privat, noi îţi oferim unul, iar tu îţi faci propriul spectacol. Nu ai cum să greşeşti. Eşti supravegheat.
Mult timp după ce am născut nu m-am mai gândit la literatură, deşi ea era undeva acolo. Când rămâneam pentru câteva minute singură încercam să verbalizez ceea ce mi se întâmpla, dar curând mi-am dat seama că este imposibil. Nici un cuvânt, nici un singur cuvânt nu poate descrie ce se întâmpla cu mine atunci când îmi ţineam fetiţa în braţe.
Bâzdâc e o fetiţă ca toate fetiţele. Are codiţe şi pijamale, când trebuie să se culce vrea să se joace, când trebuie să-şi facă curat în cameră, vrea la plimbare. Îi place muzica şi îi place să se joace. E un pic zăpăcită şi greşeşte vrăjile atunci când nu trebuie.