Articole, cronici, interviuri

April 30, 2014
By

 

Mama, la intersecţia cu ea însăşi

Habemus bebe face parte din acele show-uri care chestionează poziţionarea faţă de pretenţiile societăţii, modul în care omul poate răspunde unor continue reconfigurări care modifică vechile relaţii sociale. Pornit dintr-o nevoie personală, Habemus bebe este un spectacol politic, sincer şi comic, uneori dur, de multe ori înduioşător.

Oana Stoica în Dilema Veche

 

Mami, cânţi?

Habemus bebe e naraţiunea maternităţii rupte în fâşii de obligaţii cotidiene care antrenează un corp şi un psihic de mamă testate non-stop să facă faţă cerinţelor impuse şi guvernării responsabilizării. În Habemus bebe, mama-din-bucăţi lipite e un aliaj de prezenţe atente la conţinutul timpului de împărtăşit, la duratele selecţionate întretimpul alocat copilului, soţului, prietenilor, ei înseşi.

Mihaela Michailov în Şapte seri

Habemus bebe sau despre groaza si bucuria de a avea un copil

Tocmai asta e absolut extraordinar la Habemus bebe, piesa scrisa de Elena Vladareanu si regizata de Robert Balan, ca aduna fragmente fidele din viata reala a oricarei mame, pe care le aranjeaza atat de bine incat mesajul artistic reuseste sa-l cucereasca chiar si pe un sceptic ca mine.

Răzvan Chiruţă în Suplimentul de cultură

 

În atenţia tinerelor mame şi nu numai

Nu e un spectacol care să semene altora, mai ales că nici nu ar avea cui să semene. Vorbim, de altfel, din câte cunosc, de primul copil al poetei. Forța spectacolului vine din originalitate, dar și din sinceritate vine. (…)

Nu e o odă închinată maternității, nu e nici o elegie, e viață – viață adevărată, și de aceea e frumoasă și cumplită.

Andrei Crăciun pe Ziarul Metropolis

 

Elena Vlădăreanu şi Robert Bălan la Radio Romania International. Un interviu de Corina Sabău.

‘Habemus Bebe’, o calatorie intr-un ţinut exotic: viata tinerei mame.

“Eu evit sa vorbesc despre sacrificii si despre privari (de placeri, drepturi), poate si pentru ca fac parte dintr-o generatie care a fost crescuta in aceasta obsesie a sacrificiilor pe care parintii le fac pentru binele copilului. Sigur ca se aduna frustrari, sigur ca esti cu nervii tandari, dar daca lucrezi doar la fantasma „mamei de sacrificiu” nu meriti mai mult decat aceasta intrebare, care se regaseste si in spectacol: ce ti-o fi trebuit copil?”

Interviu cu Elena Vlădăreanu pentru 121.ro

Habemus bebe. Challenge accepted

Cu siguranţă, spectacolul este oricum, numai moralizator nu, fiecare având libertatea să interpreteze cât vrea (şi cât poate). Alăptatul în public, prezenţa copiilor foarte mici (şi greu de potolit) în sălile de teatru sau concerte par a fi încurajate. Sau nu? Mergeţi la spectacol dacă vreţi să vă lămuriţi!

Oana Purice pe blogul Terorism de cititoare

 

The best you can get

trei intrebari pentru robert balan „Habemus bebe” nu-i o piesă. N-avem personaje, conflict, poveste. Este o colecţie de texte care au în comun tema maternităţii.

Trei întrebări pentru  Robert Bălan în Dilema Veche

De vazut: Spectacolul ‘Habemus bebe’

Replicile sunt emotionante, calde, jucause, zgomotoase, repetate uneori pana la epuizare. Ca spectator, simti ca ai pasit intr-un roller coaster al sentimentelor, prezentate printr-un dialog dinamic. Fragmentele video, citatele din carti, declaratiile politice pe subiectul maternitatii sau vox-pop-urile suplimenteaza continutul textual, imagistic si afectiv al piesei si te provoaca sa iti imaginezi raspunsuri, solutii, explicatii.

Ioana pentru petocuri.ro

 

Elena Vlădăreanu: „Habemus bebe este despre mine. Şi va fi un spectacol asa cum sunt eu acum.“

E ultimul lucru pe care mi l-aş dori, un spectacol despre maternitate tezist. Tocmai pentru că e o zonă atât de disputată comercial, politic, intim. Toată lumea are o părere despre maternitate, despre cum trebuie crescut copilul, despre ce trebuie să facă mama, ce să facă tatăl. Unii nu se mulţumesc cu a avea păreri, ci încearcă să le vândă, să le impună, să le legifereze.

Interviu cu Elena Vlădăreanu pe Bookaholic.ro

 

De ce ne dorim să existe “Habemus Bebe”

 Vă amintiţi probabil cum este prima perioadă de după naştere. Când hormonii dau cu emoţiile tale de pământ, când ţi-e teamă şi eşti şi fericită şi te topeşti de dragul omuleţului care dintr-odată îţi umple toată viaţa. Când eşti copleşită, când vrei să nu greşeşti numai că nimeni nu îţi garantează că e bine ceea ce faci, când toată lumea sare cu sfaturi, când nu ştii. Când eşti îngrijorată. Când fără să vrei urechile ţi se deschid de câte ori auzi ceva ce are legătură cu maternitatea. Când aduni atâtea informaţii încât nu ştii ce să faci cu ele şi nici dacă le vei folosi vreodată. (Nu o să le foloseşti, mai mult ca sigur, dar orice mamă are propria ei arhivă.) Când ştii mai multe cântece şi poezii decât ţi-ai imaginat vreodată. Când te simţi abandonată de prieteni. Când îţi faci noi prietene, cu copii. Când te vezi obligată să socializezi: pe stradă, în autobuz, în lift, în parc. Aşadar, “Habemus bebe” este un spectacol despre confuzie. Despre fragilitate. Despre emoţii. Despre frumuseţe. Despre femei puternice. Despre mame.

Interviu cu Elena Vlădăreanu pentru totuldespremame.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Videos, Slideshows and Podcasts by Cincopa Wordpress Plugin